O dimineata de toamna
Astazi, dimineata a venit cu parfum de toamna si melancolie. M-a lovit subit si mi-a furat cateva lacrimi. Racoarea diminetii, vantul mai indraznet ca de obicei, pasarile tot mai rare, pana si culorile galbene ale toamnei , toate m-au facut sa constientizez cat de repede s-a scurs timpul. Parca ieri alergam neobosit pe plaja, printre valurile spumegande, sau ma relaxam in iarba de un verde crud la un picnic cu prietenii. Parca toate astea au fost ieri, dar cand deschid ochii nu vad decat un imens portocaliu si emotiile ma cuprind. Poate fiindca toamna reprezinta si altceva decat un simplu anotimp. Poate fiindca odata cu ea, are loc si sfarsitul unei etape si inceputul unui alt capitol. Si nu pot sa nu ma gandesc la trecut, la tot ce a fost, la tot ce am trait vara trecuta, la tot ce am simtit, la tot ce am invatat. Sunt sigura ca si toamna va aduce lucruri minunate pentru mine, insa marturisesc ca imi este teama. Nu de necunoscut, nici de un nou inceput, ci pur si simplu de schimbarea care se produce in mine. Ca si afara, in sufletul meu se asterne toamna. Tremur, dar nu de frig, ci pur si simplu de emotie. Astazi, sunt mai sentimentala decat de obicei. Si este abia dimineata
