Stropitoarea cerului
Este o zi serafica, de vara cu lumina nesfarsita si dragoste lina-n binecuvantarea firii. Pas usor pe carare de munte, cu izvor de soapte si cer curat ca o fereastra de suflet deschisa. Inima zburda navalnic, trecand ca un gand de copil. E cald, poate prea mult, dar e bine ... pasul coboara si-apoi urca ritm sanatos de viata, de om, de crestin.
Un sunet departe aduce veste de ploaie si odihnitor incepe cerul sa cearna ... fiecare tresare sub caldul alin al cerului drept stropitoare ce daruieste din plin.
Pe fata senina a imensului vazduh se asaza sapte frati, sapte surori in sapte culori, implinind frumusetea unei ploi inocente, in stropitoare deschisa tuturor pentru nou rod.
