A sosit toamna. Imbracata cu o rochie parca tesuta din fire de aur, un soare amar si fara nici o raza de lumina care sa ne incalzeasca sufletele.
Cu sosirea ei au plecat si pasarelele care, pana acum cateva saptamani ne incantau cu cantarile lor dulci in inmiresmate , noptile racoroase cu ploi care isi scutura picaturile albastre si cristaline pe copacii cu vesmantul de arama au sosit, iar vacanta de vara a trecut ca si un stol de pasarele grabite . Acum fiecare clopotel al fiecarei scoli isi imprastie gramada de sunete acumulate pe timpul vacantei , timp in care a stat trist si singuratic.
Nu mai pot sa ies pe afara sa ma joc cu fiecare copilas , cu pasarelele care si-au facut cuib in streasina casei mele, nu mai pot sa aud tipetele de bucurie , atat al copiilor , bucurosi ca sunt in vacanta, cat si al pasarelelor, fericite si ele ca le ascult serenadele pe care le faceau dimineata in fata ferestrei mele cristaline din cauza soarelui stralucitor si vesel, ca si toti copiii.
Acum stau in camera mea trista , la fel ca si mine, plangand de dorul tuturor animalutelor care si-au luat zborul, in tarile cu soare.
Toti copiii , cu ghiozdane in spate si cu cate-un parinte de manuta merg tristi la scoala , ducand in permanenta dorul de vara si de soare cu ei, in suflet.
(AICI POTI SA FACI TU O INCHEIERE CUM ITI PLACE TIE: PAREREA TA DESPRE ANOTIMPUL TOAMNA, SI DE EX, LUCRURILE PE CARE LE-AI FACUT PE TIMPUL VACANTEI, IAR ACUM NU MAI POTI SA LE FACI SI ITI ESTE DOR DE ELE)
Sper ca ti-a placut compunerea :) :)
