La treisprezece ani, rugat fiind de tatăl său să citească dintr-o carte românească, povestitorul recunoaşte că nu poate citi decât în greacă sau franceză.
Tatăl lui consideră ruşinos acest lucru şi hotărăşte că va primi lecţii de limba română de la un renumit dascăl.
Acesta îi dă elevului un abecedar şi îi cere acestuia să înveţe literele deşi el susţinea că fiind destul de avansat la celelalte limbi ar fi mai indicată o gramatică.
În ciuda recomandării profesorului naratorul hotărât să înveţe singur şi merse în biblioteca tatălui său, unde ajutat de abecedar reuşeşte într-o singură zi să citească.
Tatăl, bucuros îi trimite un dar dascălului, crezând că este meritul lui.
Băiatul îşi uimeşte a doua zi profesorul citindu-i din Istoria românilor de Petru Maior şi îl pune în încurcătură adresându-i câteva întrebări obraznice. Dascălul pleacă furios şi Negruzzi a putut citi de atunci româneşte.
