Soarele mîngîie pămîntul amorțit . Copacii nu sunt ca adeneoră verzi ci au devenit copaci roșiatici. Frunzele aurii , arămii, ruginii cad la pămînt formîndui o mantie ușoară și multicoloră . Adeseori lacrimile lui Septembrie udă pămîntul . Toamna într-o rochie țesută cu fire de aur umblă în caleașcă sa de frunze moarte, avînd pe cap o cununiță bătută în pietre scumpe, asemenea fructelor. Mîndrul soare nu mai strălucește așa de senin mai degrabă se ascunde după norii cenușii. Frunzele gălbiorii strălucesc ca niște monezi de aur.... Bruma argintie a împosobit grădina ... Pădurile s-au îmbrăcat în platoșe de aramă... În fiecare zi cite un vînt potolit aduce miresme de toamnă..
Toamna este miraculos!!!
