Cu ochii umezi o privesc Pe doamna mea, caci o iubesc,
Pe blanda mea educatoare,
Ca nu-i alta ca ea sub soare!
Ii mangai mana si o-ntreb,
Daca, ghidus, un an intreg,
Am suparat-o, sa ma ierte,
Ba o s-o rog sa ma si certe!
N-as vrea sa ma despart de ea,
Nici de colegi, de masa mea,
De scaunel si dulapior,
Uf! Stiu ca-mi va fi tare dor!
