de Mihai Eminescu
Genul liric cuprinde operele literare în care autorul transmite atitudinile și sentimentele sale prin intermediul eului liric, al figurilor de stil și al imaginilor artistice. Modul predominant de expunere este descrierea
Consider că opera „Lacul” aparține genului liric deoarece întrunește toate caracteristicile specifice acestui gen.
Un prim argument este prezența eului liric, ce se face remarcat prin mărci lexico-gramaticale: pronume și verbe la persoanele I și a II-a, singular și plural, precum: „eu”, „să sărim”, „suspin”.
Prin intermediul eului liric, textul exprimă sentimente de iubire și în același timp de tristețe generate de dragostea imposibilă și imaginară, dar aceasta nu este reciprocă. Eul liric își imaginează o întâlnire cu iubita sa, în text realizându-se portretul acesteia. Descrierea de tip tablou se realizează cu ajutorul figurilor de stil ce stau la baza imaginilor artistice vizuale și auditive, precum: "lacul cel albastru", "unduioasa apă", utilizate pentru a accentua sentimentele eului liric.
Din punct de vedere prozodic, rima este imperfectă, măsura este de 8-9 silabe. Ritmul este trohaic.
Toate aceste caracteristici fiind prezentate și exemplificate, textul „Lacul” de Mihai Eminescu aparține genului liric.
