• este rezultatul observării realităţii şi al transformării acesteia în informaţie;
• are un caracter nonficţional – este bazat pe aspecte adevărate, controlabile, concrete ale realităţii cotidiene;
• are drept scop informarea cititorului, dar şi transmiterea unor convingeri,
încercarea de a-l determina pe acesta să facă / să creadă un anumit lucru;
• în general, este lipsit de expresivitate, dar unele specii, cum ar fi reclamele,
mizează pe jocuri de cuvinte, figuri de stil, cuvinte polisemantice etc.;
• este folosit aspectul corect, îngrijit al limbii;
• obiectivitate, claritate, accesibilitate relativă, în funcţie de domeniu;
• sunt prezente uneori clişee de limbaj (formule fixe folosite în diverse acte
oficiale, scrisori etc.)
• în textele ştiinţifice sunt prezenţi termeni specifici unui anumit domeniu de
cercetare;
• se referă la persoane reale, din punct de vedere individual, comunitar, etnic,
naţional etc.;
• prezintă o mare varietate de forme: texte de lege, reţete, prospecte de
medicamente, instrucţiuni de montare / utilizare a aparatelor, ghiduri turistice,
reclame, articole de ziar sau revistă, ştiri, interviuri, anunţuri de mică publicitate,
lucrări ştiinţifice etc
