În cele mai multe ţări europene, adoptarea ideilor Revoluţiei franceze (democraţie, egalitate în faţa legii, abolirea privilegiilor, etc.) au rămas ca moştenire generaţiilor următoare. Monarhilor europeni le-a fost foarte greu să restaureze starea de lucruri prerevoluţionară (monarhie absolută), şi au fost obligaţi să păstreze anumite reforme făcute în perioada domniei napoleoniene. Moştenirea instituţională napoleoniană a rămas vie până în zilele noastre, în multe ţări europene sistemul legal purtând amprenta de neşters a Codului napoleonian.
Războaiele napoleoniene au adus numeroase schimbări în Europa. Deşi Napoleon a reuşit să-şi impună dominaţia asupra celei mai mari părţi a Europei Occidentale (lucru care nu se mai întâmplase de pe vremea Imperiului Roman), starea de război continuu de aproape două decenii dintre Franţa, pe de o parte, şi o alianţă a altor câteva puteri europene, pe de alta, şi-a pus amprenta asupra Franţei. La sfârşitul seriei bătăliilor napoleoniene, ea nu mai deţinea rolul conducător ca putere dominantă pe continent, aşa cum îl avusese încă de pe vremea lui Ludovic al XVI-lea.
