În opinia mea textul ne atrage atenţia asupra modestiei cărţilor şi a infinitei lor imparţialităţi. Ele, cărţile nu au putere asupra noastră până nu le deschidem şi nu le citim iar atunci când o facem ele nu-şi schimbă conţinutul în funcţie de cititor sau de dispoziţia lor. Cărţile sunt porţi spre alte lumi şi în funcţie de pregătirea şi deschiderea cititorului se reuşeşte sau nu descifrarea mesajului transmis.
Întradevăr cărţile nu sunt vitale ca apa şi aerul pentru viaţa trupului nostru, dar pentru spirit ele înseamnă pâinea cea de toate zilele reuşind să ne ducă aproape de oameni, locuri, epoci pe care nu le putem cunoaşte altfel.
,,Dansul,, cu cărţile ne sugerează bucuria, completa adeziune, participarea benevolă, curiozitatea la tot ce se întâmlă în universul deschis de cărţi
