Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă,
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii sã răsară
Si sã-mi cadă lin pe piept;
Sã sărim în luntrea mică,
Ingânaţi de glas de ape,
Si sã scap din mână cârma
Si lopeţile sã-mi scape;
Sã plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foşnească,
Undoioasa apă sune!
Si venit-a blanda fata,
Repede, sa ma aline.
Eu zambeam catre apa,
Gandurile sa-mi suspine.
Barca-o luase lin la vale,
Pe pe involburata apa.
Nu aveam nimic in cale,
Decat viata noastra toata.
