Mama, ce cuvint inaltator ! primul nostru cuvint! Ce sentimente de dragoste ne invaluie sufletul , si un chip sfint ne apare in fata ochilor atunci cind il rostim! Ea e fiinta cea mai sublima , fiinta care da viata pe pamint , cea care ne vegheaza primile zile de viata si primile nopti de nesomn , cea care se bucura vazindu-ne primul zimbet , primii pasi, dar si cea care sufera alaturi de noi cind ne apare primul dintisor sau cind , pentru prima data , ne-am julit genunchii.
Cum orice frunza se afla ocrotita in copacul ei , asa orice copil isi doreste mama alaturi, in care vede o fiinta mareata, fara pacat, puternica precum o stinca in marea involburata si totusi , in acelasi timp, o fire blinda, o zina ce a coborit din inaltul cerului, de printre razele diamantice si luminoase ale soarelui, pentru a fi alaturi de noi.
