Într-o zi frumoasa de toamna, o zi calda si senin statea voios pe o rămurică, o prea mica pasarica si ea voioasa canta "cip cip crip,, .Atunci cand ea canta o frunzuliță tot la fel de m io ca si tinerica, îi zice pasărei:
-Salut, Salut mica mica turturica!
-Salut frunzuliță! "Cip cip crip"
-Nu te superi daca, intreb..
-Nu ma supar.
-De ce nu ai plecat in țările calde?
-Eu sa plec!? Nici gand!
-Dute pana nu e prea tarziu!!
Timpul trecea.Afara era din ce in ce mai frig,pasarea mica zbura si canta, iar frunzulița o privea si își zicea.."Nu a plecat! Sarmana de ea.. Apropie vine gerul si ea a ramas aici"
Timpul a trecut zburand.Pasarea saraca, tremura de ger langa frunzuliță.Pasarica trista ii zice cu jale:
-Ai avut mare dreptate, mica frunzuliță Nu am putut sa plec si sa.mi las cuibul gol,sa plec si sa las tara aceasta minunata si padurile..nu am putut!:(
-Trebuia sa pleci.. :'(
Pasarea se prabusi la pamant si cu ultima-i suflare zice:
-Nu am sa te uit draga frunzuliță, cand am sa ajung in rai am sa te veghez (si dad u ochii peste cap)
-Nici eu nu am sa te uit, chiar daca si eu am sa mor..
