Victor azvîrli barca pe apa de cristal a lacului, apoi manevră cu mare atenţie scîndura care-i ţinuse loc de vîslă pentru a o împinge cît mai spre mijlocul
apei. Unduirile stîrnite de vîsla lui Victor pieriseră, apa devenise iarăşi ca sticla, fără nici o tresărire, fără nici un bob de spumă... Dar barca înainta domol, înainta mereu, punct alb pe cristalul îngheţat, punct mişcător, pînă ce întunericul o sorbi definitiv.
Lanternele se stinseseră toate ca la un semnal, bezna era groasă şi grea, iar vocea lui Victor tremura:
― Lacul se scurge... uufff!... da!... Cred că sîntem pe cale să facem o descoperire extraordinară, la care nici unul dintre noi nu s-a gîndit... la care poate nimeni nu s-a mai gîndit pînă acum.
― Dar harta? întrebară Ionel şi Maria în acelaşi timp.
― Harta?... E o hartă, nu e o lege. Cei care au făcut-o s-au oprit aici, cine ştie din ce cauze. Au fost siguri că aici se ter¬mină grota.
1.Scrieti ideea principala din fragmentul de mai sus
2.Precizati un mod de expunere din fragmentul de mai sus