Sunt o poveste indragita de copii pentru ca le mangai seara genele cu personajele mele, iar ei adorm linistiti si ma viseaza.
Ieri, cineva a lasat fereastra deschisa si vantul a rasfoit cartea in care eram gazduita , la pagina cinci. M-am tinut cat am putut, dar copertile lucioase m-au facut sa alunec si asa am cazut din carte. Nu pot ridica singura coperta groasa si incarcata cu imagini, asa ca am ramas afara, ingrijorata ca se lasa seara si copiii ma asteapta.
E trista viata unei povesti ratacite. Putini isi mai amintesc de ea dupa o vreme si usor este inlocuita cu alta scornita si spusa de alt povestitor ,in fapt de seara.
