Cu petalele ingreunate , inerta si neputincioasa, pluteste pe oglinda apei lasandu-se prinsa in dansul undelor tacute si amagitoare.
A ajuns departe de mal ,impinsa de adierea vantului discret ce o conduce ca un cavaler in valsul lin al mortii. Corola greoaie, imbibata cu apa patrunzatoare, s-a lipit de luciul raului si se lasa purtata de cursul lui tot mai grabit. S-a oprit o clipa , agatandu-si tulpina de o piatra, ca o ultima incercare de a indeparta sfarsitul, dar volbura nervoasa o desprinde si o trage in jos , apoi iar o ridica cu fata spre soare,parca pentru ultima ruga catre cer.
Floarea , fara vlaga, se lasa rapita de raul navalnic ce o poarta cu el serpuind printre stanci.
