Zbor din amintire
Sunt un fluture venit din amintire, nici eu nu mai ştiu de când, le ştiu doar pe ele, amintirile, care-mi năvălesc deseori ca o rază de soare a oricărei dimineţi.
Şi-am fost fost larvă, şi-am fost pupă, şi, ca Feţii cei frumoşi din ale oamenilor basme, m-am metamorfozat într-un fluture nevinovat. Şi zbor uşor peste câmpuri cu flori, peste roua munţilor şi boncănitul cerbilor, apoi la apus de soare, plin de atâta trăire, pe care tu, omule, s-ar putea să n-o atingi niciodată, mă înalţ în nemurire, lăsând drum drept, în perfectă amintire, unui alt cocon.
