Dupa ce ai citit cu atentie textul formuleaza doua idei principale:

URGENT !!

Din ochii închişi ai doamnei Deleanu, lacrimi repezi curgeau pe obraji căzînd pe

faţa de masă. Uneori, palmele i se ridicau ― răzvrătite sau rugătoare ― şi iar cădeau,

învinse de lacrimi.

În sofrageria fără de copii şi cu toamnă plutea tăcerea şi apăsa viaţa.

Domnul Deleanu întoarse capul spre fereastră, uitînd ţigara aprinsă pe faţa de

masă. Herr Direktor se surprinse oftînd, şi tuşi.

― Ascultă, Grigore, începu doamna Deleanu ştergîndu-şi ochii, nu cu batista, ci cu

palmele, Dănuţ... Dănuţ ― glasu-i tremura ca şi bărbia ― Dănuţ e un copil, şopti ea,

izbucnind în plîns.

Faţa de masă începuse să ardă negricios, nebăgată în seamă de nimeni. Domnul

Deleanu se retrase lîngă fereastră. Herr Direktor ridică din umeri.

― Da, Alice dragă, asta-i soarta noastră. Sîntem copiii... pînă cînd nu mai sîntem...

Sîntem oameni... pe pămînt... Facem şi noi ce putem...

― Grigore, îl rugă doamna Deleanu, cu ochii acoperiţi, nici nu-i pregătit... N-are

uniformă... Nici nu-i pregătit... Cîte-i trebuie... Dacă nu-i pregătit...

― Ia să lăsăm jalea la o parte! Parcă l-am prohodi. Ce Dumnezeu! Doară nu-l

trimetem la moarte! Vom face din el un om întreg, un bărbat. Şi vom fi fericiţi cu toţii.