Odată am fost la bunici şi am văzut un şoricel mititel închis într-un borcan. Bunicul îmi zicea să nu pun mâna doar să-l privesc şi să nu cumva să-i dau drumul. Deoarece o să mănânce brânza şi o să roadă lucruri. cum poate o fiinţă atât de micuţă să facă atâta dezastru ? Îmi era milă de el , avea nişte ochii ca două mărgele negre era alb şi avea nişte dinţilori foarte mici. Am fost la un prieten să -i zic despre el iar prietenul meu a zis că îl vrea el şi că o să-l îngrijească. Eu am fost de acord am luat borcanul şi îi l-am dat lui. De unde când am fost în vizită la el dădea în el şi îl bătea pe micul rozător. L-am luat înapoi şi am discuat cu bunicul meu că şi el este o vieţuitoare şi nu trebuie ţinută .
- Bunicule ţie ţi-ar place să te ţină într.un borcan ?
- Nu.
- Păi , haide să-i dămm drumu nu o să facă niciun rău îi este doar foame.
Când au venit părinţii să mă ia i-am luat micului rozător un spaţiu amenajat pentru el şi l-am luat la mine acasă.
A evedat din borcan.
