La începutul fragmentului, naratorul ne povestește cum el a învățat limba română din casa părintească.
Prin foile cronicii pe care le citea de bună voie, autorul trăia ca și într-o altă viață, doar că cu mai mult sânge și praf. Se muta pur și simplu în acea lume trăită cu un veac, două sau chiar mai multe în urmă. De când stătuse cu Dabija-vodă, cu Alexandru Iliaș, cu Duca bogatul sau cu Dimitrie Cantemir, naratorul căpătase putința de a trăi tot ce citea.
Tatăl său, de profesie avocat, care lichidase, fusese plătit pentru serviciile sale cu unele dintre obiectele unui magazin unde se vindeau lucruri de artă.
Alături de un călător englez, naratorul a plecat undeva în India, loc în care ulterior se și mutase.
Multe drumuri făcuse acesta pe atunci, uneori fiind îndrumat chiar de oameni mari(profesional, dar și din punct de vedere al vârstei). Citind, trăia într-o altă lume. Trăia mai mult pe acele tărâmuri decât în casa sa.
sper să-ți fie de folos, mie profa mi-a spus că e okay...sper să-ți fie bun și ție, succes!
