Toamna,pe strazile orasului,o liniste apasatoate,ma plimb singura printre picaturile de ploaie care spala trotoarele.
Singuratatea ma apasa,ma simt abatuta,oare este din cauza acestei zile posomorate? Zilele din toamna aceasta au fost foarte reci.In orasul imens,doar eu indraznesc sa ma arat. Ma opresc pentru putin timp,vantul adie,formand vartejuri de frunze in jurul meu. Frunzele colorate dau o anumita frumusete vartejurilor,toate acele culori de auriu,ruginiu si rmaro... . Linistea este stapana,ploaia se porneste ,o furtuna puternica incepe parca de nicaieri. Fulgerele cresteaza cerul,parca impartindu.l in doua,tunetele intarziate sunt si ele prezente... . Linistea apasatoare care domnea a fost tulburata de zgomotul puternic creeat de tunete. Imi deschid umbrele si ma asez pe o canapea in speranta ca cineva mi se va alatura si ma va inveseli,insa,pana atunci mai am de asteptat.Deodata,furtuna se linisteste,printre norii fumurii razele de soare se zaresc si in spatele lor,picaturile marunde,impreuna cu caldura si lumina transmisa de soare dau nastere unu curcubeu. Strazile orasului se umplu ca din senin cu oameni.
Acum,fiind inconjurata de oameni,aparaciunea din suflet imi dispare,ma simt insiguranta stiind ca nu mai hoinaresc singura in ploaie.
