Odata,de mult, o randunica zbura pe cer necajita.Se pune pe un stalb si canta.Pana cand o aude un porumbel.
-Ce se intampla de tot canti ,e toamna,incepe viscolul ! Unde ti-e stolul.
-Asta e draga porumbelule ! Mi-am pierdut stolul si eu sunt la inceput.Nu am mai facut drumul din tarile calde niciodata.
-Pai cum ti l-ai pierdut ?
-Prietena mea veverita ma- chemat sa-mi arate ceva.Si cum nu stiam cand ma voi mai intoarce,am coborat pe pamant desprinzandu-ma de stol.Apoi cand mi-am luat adio de la ea si m-am inaltat pe cer stolul meu disparuse.
-Si eu cu ce te pot ajuta ?
-Asta e ,nu ma poti ajuta.Dar stolul tau unde e ?
-Noi nu plecam acum.Ci maine.
-Aha.Eu cred ca voi ingheta la cuibul unde am poposit tot restul caldurii.De ce mi-e necaz e ca nu o sa-mi mai vad mama si fratii mei,prietenii...
-Imi pot intreaba stolul daca mai primim un membru in plus.
-Ti-as fi recunoscatoare.
Porumbelul a zburat de indata si le-a spus sotolului despre randunica.Auzind povestea nu s-au gandit prea mult si au primit-o de-ndata.
In tarile calde s-a intalnit cu mama ei si fratiorii si prietenii ei.De atunci porumbelul si randunica sunt buni prieteni iar randunica si-a dat seama ca de acum va fi mult mai atenta la tot ce face calculand orice miscare.
Sper ca te-am ajutat ;) (scz de greseli,corectezi tu)
