Compuneredespre învtoareăţă Răsfoind albumul meu de fotografii,privirea mi se opreştestăruitoare asupra uneia.Pentru un necunoscut aceast poz ară ă prea banală ă: un grup de copii în jurul unei femei, dar pentru mineea are o semnificatie deosebită. Îmi aminteşte de prima zi deşcoală,de primii mei colegi şi mai alesde aceea care a fost adoua mam şi că ăreia inima mea i-a rezervat un locşor deunde niciodat nu va putea dispă ărea: învăţătoarea mea!Mi-o amintesc aşa cum era î n acea dimineata de 15septembrie.Aveam pe atunci aprope şapte ani şi eram puinţ intimidat de mulimea de elevi din curtea şă ţcolii.Amcunoscut-o în dimineaa aceea de toamn aurie în careţ ă întreaga natur era dominată ădemaroul roşcat al frunzelor şide miresmele tomnatice ale pomilor din prejur.Cu cât dragosteă şi grij ne-a adunat î ăn jurul ei pe noi, bobocii,ca o cloşc ce-şiă adunăsub aripa ei puii.Acum,dupăatâţia ani chipul ei îmi apare aievea. Era o femeie înaltă,brunetă.Bretonul tiat drept deasupra frunii, aă ţ sprâncenelor uşor arcuiterevrsa umbre peste sclipirileă ochilor de safir.Ochii ei mari si expresivi te î nvluiau într-oă privire caldă,gingaşă,duioasă. Avea un suflet de aur.Întotdeauna a ştiut săse apropie de noi.Chiar dinprimele zile am început săo iubim. Cu cât rbdare ne-aă ă învat s scriem şi săţ ă ăcitim.Şi ce bine a ştiut s ne fac să ă ă îndrgim istoriaă ţării,s înă ţelegem tainele naturii, misterelecifrelor.Ne-a învat s fim cinstiăţ ă ţi,s preă ţuim munca,sănefacem datoria.Mi-a rămas vie în minte acea zi de şcoal de la sfâăr şitulclasei a IV-a,ultima zi pe care o petreceam împreună.Şi ea şinoi copiii plângeam!Nu e uşor sătedespari de o fiin dragţ ţă ă dup patru ani petrecui împreună ţ ă, zi de zi, ceas de ceas! Câteamintiri frumoase îmistruie în minte şi în suflet din aceşăti patruani.
