Langa casa bunicilor mei,trece un lac albastru-verzui. Apa ei stralucea cand soarele sau luna aparea.Pana acum,n-am stiut de aceasta.Intr-o zi,ma jucam cu mingea singura.Bateam mingea in perete.Cand,mingea a sarit si era sa cada in lac.Cand am fugit sa prind mingea n-am mai putut rezista sa nu ma uit la lac.
Luam mingea, si ma uitam uimita la lacul cristalin.Pe partea cealalta a lacului,am vazut doi oameni ce se imbratisau si se uitau la stelele ce reflectau pe lac.
A doua zi,cand m-am trezit din pat,am mirosit mirosul clatitelor ce le facea bunica.Mmmm ce bune erau! Bunica se pregatea sa mearga langa lac sa culeaga nuferi.Clatitele erau asa de bune,incat era sa uit de intrebarea ce vroiam sa i-o pun bunicii mele.O urmarisem,si am vazut-o langa lac.Eu am intrebat-o
-Bunico,bunico! Poti te rog sa-mi spui cum se numeste lacul si dece nu mi-ai spus nicodata de el?
-Draga mea,ma duceam sa culeg nuferi pentru scumpica de tine,si n-aveai cum sa stii de el pentru ca erai mica, si am lasat sa mai cresti ca sa intelegi.
-Multumesc bunico!Dar totusi,stiti cumva cum se numeste lacul?
-Am auzit ca se numeste ''Lacul indragostitilor,,
-Ce frumos nume! Dar dece s-a pus asa nume dupa asa frumos lac!?
-Pai,iubirea este frumoasa ca si lacul,si se spune ca in fiecare an,vin cativa tinerei si stau sa priveasca stelele.
-Multumesc bunico! Apropo,nu vrei totusi,cand vine seara sa ne uitam la lac?
-Cum sa nu draga mea!
E cam lunga dar totusi sper ca te-am ajutat c:
