Si acum, la varsta de ___ani (cati ani ai tu) imi amintesc cu o usoara jena concursul "Albinuta" de la sfarsitul clasei I. Acest concurs avea ca scop spunerea pe litere a cuvintelor date de catre gazda. Juriul era compus din 3 profesori de romana din scoala, printre care se numara si doamna directoare, o femeie stricta dar corecta.
Eu eram cea mai buna din clasa la romana si imi asteptam randul cu nerabdare. Ceilalti colegi se descurcau binisor: cel mai bun pana sa ajung eu a nimerit 2 cuvinte corecte din 3.
Si a venit randul meu. Parintii mei erau in public si ma filmau cu zambete largi pe fața. In clipa in care am privit multimea de oameni din public, m-a cuprins un val de emotie. Am simtit ca ma lasa genunchii. Sala se invartea cu mine.
"...ananas".
"Poftim?"am intrebat timid.
"Cuvantul tau este ananas" a repetat un profesor.
"A-n-a-n-a-n-a..." am zis, balbaindu-ma.
In acea clipa toata sala a izbucnit in ras. Imi era rusine, insa m-am revansat pentru greseala mea prin a spune celelalte cuvinte corect, printre care si cuvantul ananas.
Parintii mei au si acum filmul inregistrat pe camera...
