Este o doina de haiducie in care poetul popular isi exprima direct sentimentele fata de vitejia haiducului si dorinta acestuia de a lupta alturi de ceilalti , pentru libertate.
Titlul este alcatuit din substantivul " frunza" si adjectivul verde magheran, epitet dublu care sugereaza legatura omului cu natura.
Asa cum incep toate Doinele, si aceasta invoca in primul vers o frunza de planta binefacatoare ( maghiranul este o planta cu efect calmant pentru dureri stomacale si usor somnifer ).
Locul este indicat de " mehedintel", mehedintean,Dunarea.
In prima parte, eul liric se destainuie "Sunt nascut pe frunzi de fag/ ca sa fiu la lume drag/Si-s scaldat de mic in Olt./Si-s frecat cu busuioc.
Aici autorul invoca obiceiurile taranilor de a freca pruncii cu busuioc , cand le face baie, pentru a avea noroc.
In continuare, se vorbeste despre haiducia care il transforma pe tanarul plecat de acasa intr-un " voinicel/Cu inima de otel.
Exclamatia retorica "Aoleo! Ce foc de dor face trecerea la partea adoua a doinei, in care eul liric isi exprima bucuria ca poate sa lupte alaturi de Tudor si pandurii sai.
Aici se alege din natura o "frunza verde paducel", o planta benefica bolilor de inima.Haiducul isi pune in slujba pandurilor toata puterea si calitatile lui de bun ochitor,spirit de sacrificiu
