În prima strofă predomină planul uman care este definit prin elemente
ca: „jale”, „plâng”, „dragă”, „m-aştepţi tu pe mine”. Sentimentul care
se face simţit aici, ca de altfel în întreaga poezie, este melancolia
sugerată prin expresia „buciumul sună cu jale”. Natura, cadrul în care
se petrec gesturile fundamentale ale existenţei, este personificată şi,
deci, umanizată: „stele le scapără-n cale”, „apele plâng”. Apoi există o
interferenţă a imaginilor vizuale cu cele auditive
