Doua vrabiute si o pisica
-a trezit într-o frumoasă dimineaţă de primăvară. Soarele strălucea cald, cuibul era moale şi pufos, iar lângă oul din care ieşise putea vedea un alt ou, din care se auzea un ciocănit slab. Vrăbiuţa mamă nu era acasă când a venit pe lume prima vrăbiuţă. La scurt timp a apărut şi surioara ei, puţin mai timidă, dar foarte frumoasă. Acum, în cuib erau două vrăbiuţe care ciripeau subţirel, chemându-şi părinţii.Vrabia şi vrăbioiul, plecaţi în căutarea hranei, nu puteau auzi chemarea puilor. Dar i-a auzit o pisicuţă şi s-a grăbit să vină mai aproape de cuib. Cele două vrăbiuţe şi-au dat târziu seama de pericol. Încercau să se ascundă în puful aşternut prin cuib, sperând că aşa nu vor fi văzute. În acest timp, cu paşi tiptili, pisica se apropia tot mai mult de cuib. În ultima clipă, când se pregătea să facă saltul, în aer a auzit fâlfâit de aripi şi părinţii celor două vrăbiuţe, apăruţi pe neaşteptate, au alungat pisicuţa.
