Pot spune ca anotimpul meu preferat este iarna. Cand spun iarna, imi vin in minte trei cuvinte: zapada, sanie si prieteni. Imi aduc si acum aminte ca eram in apropierea partiei, a cardurilor de copii care trageau dupa ei veseli saniile. Cei mai mici dintre copii erau insotiti de parinti sau bunici, cei mai mari alergau bucurosi si se intreceau intre ei. Infofolit in haine groase, m-am alaturat grupului vesel de copii. Am urcat cu ei la varful pantei, m-am asezat in pozitia de start si mi-am luat avant. Deodata, saniuta a inceput sa fuga cu tot cu mine alunecand precum un covor fermecat pe o adiere de vant. Un aer rece imi sufla in fata, iar zapada imi biciuia tot corpul. In mai putin de un minut am ajuns la baza dealului. Am urcat din nou panta si am pornit la vale, pe derdelusul aglomerat de copii, am repetat de cateva ori urcatul si coboratul pana ce oboseala si frigul au inceput sa-si spuna cuvantul. Mi-am luat de haturi saniuta si m-am indreptat spre casa. Pe drum am rememorat clipele frumoase petrecute pe derdelus si mi-am promis sa revin a doua zi. (sper sa ajute cu ceva)
