Eram la munte, la Fundata.
Ajunsesem seara, ploua si era frig. Nu eram prea entuziasmat si imi bombaneam parintii ca au ales aceasta destinatie.
A doua zi dimineata, cand m-am sculat, am vazut mai bine imprejurimile: din curtea pensiunii se vedea in departare muntele, o mare de verde intens, care spre varfuri se albea, fiind zapada pe creasta. Cerul se vedea ca o spuma alba, imaculata, iar o dunga subtire de galben auriu parca despartea linia muntelui de inceperea cerului: asistam la rasarirea soarelui si aveam impresia ca admir un tablou de fapt. Aproape de casa erau cativa brazi si copaci pe ale caror frunze se vedea roua si sclipea in lumina pala a soarelui.
Apoi am vazut curcubeul, aparut dupa ploaie.
Am fost extrem de impresionat de asa o priveliste si nu am mai regretat ca am venit la Fundata!
