Stateam inmarmurit si priveam anuntul din fata mea. Niciun muschi din corp nu mi se clintea. Ochii imi erau atintiti asupra afisului din fata mea. Il citisem de 10... nu 20... nuu un milion de ori. Cu buzele tremurande am soptit ce scria:"Shaorma se scumpeste cu 5 bani." Ma uit in jur. O batrana cade in genunchi si se roaga. O mama isi scapa copilul pe jos...si nici nu observa. Un copil de 7 ani plange de mama focului. Un polistist suna in statie...dar statia nu mai are semnal. Ma uit in sus. Cerul e negru. Soarele abia se intrezareste de dupa nori. E clar: Zeii ne-au uitat. Acum trebuie sa ne amintim de esecurile noastre ca specie...si sa le indreptam, in speranta ca vom fi iertati. Nu vreau sa traiesc intr-o lume in care shoarma e scumpa...
