toamna ca un portret
Afară copacii sunt ruginii e frig iar eu mergând pe poteca pustie fără pic de viață observ o pasare stand lângă un copac am luat-o am dus o acasă era înghețată și avea o aripa rupta am îngrijito iam pansat aripa și am pus o aproape de soba sa se încălzească în fiecare zi o hrăneam o alintam a fost o perioada frumoasa pana când a venit timpul sa plece mia părut rău dar de atunci ea vine mereu la geamul meu și îmi cântă tot felul de cântece frumoase
