poetul este comparat cu pasarile care zboara deasupra valurilor intrucat, la fel cum pasarile sunt la un nivel superior de aceste valuri, asa este si poetul in comparatie cu lumea omului comun, poetul fiind exponentul lumii superioare care nu cunoste timp,spatiu si nici moarte; acesta pentru a-si atinge idealul apeleaza la ratiune, neacceptand compromisul in timp ce omul comun se bazeaza pe sentimente, iar in drumul sau spre ideal accepta compromisul. omul superior este constient de faptul ca lumea comuna este una limitata ale carei limite nu pot fi depasite insa cu toate acestea ar renunta la superioritate pentru ''un ceas de iubire'' deoarece acestuia iubirea nu ii este dat sa traiasca iubirea ca experienta plenara.
