Orice lăcaș de cult prin podoabele de icoane și picturi ruperstre insuflă dorința de a le frecventa, de a le admira, de a înțelege mesajul pictat. Biserica este locul unde sufletul omului se unește prin ritualul slujbei cu Dumnezeu, locul ferit de ură sau dezastru moral. Este adăpostul fiecărui creștin împovărat de zbuciumul problemelor cotidiene.
Astăzi unii oameni merg la Biserici să se roage pentru sănătate, fericire sau noroc, alții să asculte slujba și să mulțumească divinității pentru lucrurile minunate pe care le au, și în bună parte merg să discute lucruri care nu țin de Biserică sau credință. Cei din urmă sunt cei ce nu înțeleg mesajul creștin și ca să-și omoare timpul convoacă pe alții asemeni lor la discuție.
Eu merg împreună cu părinții mei în fiecare săptămână la Mănăsirea Bogdana și îmi place acest lăcaș, întrucât este liniște, învăț rugăciuni, mă simt aproape de Dumnezeu și pe zi ce trece sesizez obiectele frumoase din Mănăstire...
Am mers la multe biserici, însă niciuna nu a fost atât de frumoasă și de primitoare ca aceasta. Preotul nu cuvântă doar pildele Bibliei, el are o latură deschisă care te îndesmnă să-i destăinui problema ta. Îmi place că preotul îmi dă sfauri utile și nu mă obligă să fac într-un anumit fel. Mănăstirea este puțin veche, dar ea rezistă valurilor de timp, adăpostind adesea sufletele calde și sincere. Îmi place Mănăsirea Bogdana, pentru că iubesc să fiu aproape de Domnul, iubesc să spun rugăciuni și este incomparabilă cu alte Biserici.
