Continuare... Frumusețea nopții
Lumina lor aleargă iute spre Pămînt.Ea vrea să lumineze orice colțișor tainic al nopții.Și aproape că-i reișește.Dar tot mai vedem cîte o umbră stranie, formată de obstacolee din jur.Chiar dacă e foarte iute, chiar dacă e foarte insistentă, această lumină nu izbutește să treacă prin miile de obiecte din jur. Uite, colo este un copac drept ca un voinic care și-a întins larg ramurile puternice și frunzoase ca să ascundă de această lumină animalele și plantele care s-au ascuns în umbra lui și acum dorm liniștite.
Iar ,chiar pe muchia dealului, se vede o floricică, care ascunde cu insistență de acestă lumină firicelul de iarbă ce tocmai a ațipit.
De ce nu ar dormi și luna, și stelele, ca totul în jur să poată adormi în pace, fără a fi deranjați de lumina lor?
Dar, oare, dacă ar adormi și ele, am fi noi în stare să descoperim noapte de noapte acea frumusețe de nedescris a nopții? Am putea?
