Privind in urma, imi amintesc de anii cei mai frumesi ai vietii , anii *copilariei* fragede.
Tin minte ca mergeam la bunici si eram in culmea fericirii cand ma jucam in gradina din spatele casei. Florile parfumate dadeau un parfum incantator , iar petalele lor formau o simfonie de culori
Imi placea sa merg in codru, sa ma bucur de aerul proaspat si incantator al naturii , sa staau pe iarba pufoasa si sa privesc veveritele care sar din copac in copac.Imi facusem o carare batuta cu pietre care duce intr-o poienita uimitoare , unde rasareau candva flori "de nu ma uita".
Copilaria este cea mai de pret comoara a unui om..
