Marea , un imens zbucium de ape, isi slabeste imbratisarea cu cercul de foc ce cuprinde intreaga zare.
Noaptea se lupta cu ziua, dar rezista cu greu sagetilor fierbinti ale soarelui. Invaluie totul in intuneric , ca o caseta ce inchide in ea nestematele adormite. Se ridica cu ultimele puteri, incearca sa domine lumina zilei lovind cu palosul cel negru ,dar sleita de puteri, cade invinsa de ziua care se asterne stapanind orizontul. Marea sclipeste acum fericita , aratandu-si mandra corabiile. Incet, pe nesimtite, cercul de foc dispare si soarele se ridica pe cer, ca un reflector la teatru ,ce cauta sa lumineze intreaga scena a naturii.Personajele ,trezite din somn, isi reincep rolurile si tot ele sunt spectatorii . Piesa se joaca iar, si daca se joaca la matineu, invinge ziua, dar dac se joaca seara, invinge noaptea.
Este fantastic spectacolul unui rasarit de soare la mare. As putea crede ca marea are soarele ei ,care rasare numai pentru ea.
