Răspuns :
Începutul adevărului ...
Aventura conştiinţei mele a început într-o zi de iarnă când o întâmplare m-a făcut să înţeleg deodată că exist ...
Paşii apăsaţi mă duceau prin omătul proaspăt, spre om îndreptat către apus. Aşa că mergeam aproape senină, cu Puf înainte şi cu sufletu-mi plin. Abia aşteptam să văd apusul de om ce-şi schimbă nuanţele ... un creion nazal şi-o carte cu nume şovăitor ,, Jurnalul fericirii" sigur mă vor ajuta la revigorarea apusului.
Deschid uşa cu-n zâmbet mare şi cu-n ,, sărut mâna " profund şi simt miros de căldură, căldura sobei dată de lemnul de fag, unică şi inconfundabilă, văd bradul impecabil, trăiesc dragostea omului aflat în apus. Îmbrăţişarea coboară şi-ncarcă ... ce stare de bine, ce stare de-mplinire ...
Un telefon opreşte totul! Alerg spre casă aproape, erupând în lacrima pasilor apăsaţi. Simt că trebuie să-mi controlez mişcările. Reuşesc şi o fac.
Paşii sunt apăsaţi, omătul îl scârţâie, scările urcă; oamenii coboară, panică, fum, pompieri, Smurd, poliţie ... incendiu ... sub control. Da, e casa noastră ...
Totul e dominat de negru, vocea e joasă, oameni în casă, oameni pe drum ... răspund, scriu ... mă aplec şi ridic din scrum fotografia mamei ... strâng în pumn şi mâna atinge alături cândeluţa albă, scăpată şi ea, intactă. Atunci ştiu ...indiferent de temperatura care a crăpat termopanele există o temperatută deasupra tuturor, ocrotindu-mă din dragoste. Tac şi să strâng în pumn chip de dor vlăguit şi mulţumesc!
Şi ştiu că aventura conştiinţei mele îşi are sorgintia tot în zi de iarnă, împrospătată azi, când Anul Nou bate la uşă cu oameni dragi, de-aici şi de dincolo, obligându-mă să realizez că exist, că valorez viaţă pentru că mi s-a dat viaţa.
Aventura conştiinţei mele a început într-o zi de iarnă când o întâmplare m-a făcut să înţeleg deodată că exist ...
Paşii apăsaţi mă duceau prin omătul proaspăt, spre om îndreptat către apus. Aşa că mergeam aproape senină, cu Puf înainte şi cu sufletu-mi plin. Abia aşteptam să văd apusul de om ce-şi schimbă nuanţele ... un creion nazal şi-o carte cu nume şovăitor ,, Jurnalul fericirii" sigur mă vor ajuta la revigorarea apusului.
Deschid uşa cu-n zâmbet mare şi cu-n ,, sărut mâna " profund şi simt miros de căldură, căldura sobei dată de lemnul de fag, unică şi inconfundabilă, văd bradul impecabil, trăiesc dragostea omului aflat în apus. Îmbrăţişarea coboară şi-ncarcă ... ce stare de bine, ce stare de-mplinire ...
Un telefon opreşte totul! Alerg spre casă aproape, erupând în lacrima pasilor apăsaţi. Simt că trebuie să-mi controlez mişcările. Reuşesc şi o fac.
Paşii sunt apăsaţi, omătul îl scârţâie, scările urcă; oamenii coboară, panică, fum, pompieri, Smurd, poliţie ... incendiu ... sub control. Da, e casa noastră ...
Totul e dominat de negru, vocea e joasă, oameni în casă, oameni pe drum ... răspund, scriu ... mă aplec şi ridic din scrum fotografia mamei ... strâng în pumn şi mâna atinge alături cândeluţa albă, scăpată şi ea, intactă. Atunci ştiu ...indiferent de temperatura care a crăpat termopanele există o temperatută deasupra tuturor, ocrotindu-mă din dragoste. Tac şi să strâng în pumn chip de dor vlăguit şi mulţumesc!
Şi ştiu că aventura conştiinţei mele îşi are sorgintia tot în zi de iarnă, împrospătată azi, când Anul Nou bate la uşă cu oameni dragi, de-aici şi de dincolo, obligându-mă să realizez că exist, că valorez viaţă pentru că mi s-a dat viaţa.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!