Este o alta fata a naturii. Ruginiul frunzelor sopteste o melodie trista de ramas-bun.
Copacii isi pierd bogatia ,iar ramurile raman usor, usor dezvelite. Pasarile sunt tot mai dezorientate iar noua infatisare a unor locurile umbroase in timpul verii raman
o amintire nostalgica.
Soarele isi priveste bland si intelegator martorii muti ai padurii , descoperind astfel locuri ferite de privirea sa in timpul verii. Crengile noduroase ale copacilor falnici par supuse unui destin de cand lumea , iar frunzele se transforma in lacrimi aramii si binecuvanteaza , in caderea lor , pamantul.
Pret de doua anotimpuri padurea nu va mai fi locul de joaca al copiilor, iar copacii, atat cei tineri, dar mai ales cei batrani suspina deja dupa rasetele lor.
Magia toamnei aurii inconjoara treptat locul. A venit toamna.
