in veacul de mijloc calugarii se ingrijeau sa inmulteasca manuscrisele ce ascundeau intre tablele lor intelepciunea lumii.Harnicia rabdarea si simtul artistic.Cavalerul ce pindea din cetatuia sa cuibarita intre sincile unui pisic avea prea putin ragaz si poate si placerea literei scrise.In urma manuscriselor prielnica gindului ridicat la cer cultul scrisului era insa o parte din rugaciunea de toate zilele a calugarilor carturari.Daca nar fi fost aceste mucenici tacute si rabdarii la ingramadirea filelor acoperite cu slave mai mult desenate decit scrise.Albinele manastirilor adunau cu zor mierea cunostintei mierea binelui si mierea raului.Obiceiul de a spori cartea in manastire nu sa pierdut nici atunci cind a fost scornit tiparul.Calugarul avea inca rabdarea sa indrageaascarindurile tiparite ciu cite-o slava uriasa desenata de propria mina cu incarcate si gratioase arabescuri rosii.O astfel de carte se citeste cu intuziasm.O ocupatie mai frumoasa in afara de rugaciune nici nu putea sa gaseasca .Averile ce le adunau manastirile din iertarea sufletelor erau rascumparate cel putin cu aceasta activitate. Sper ca team fost de folos!!!♥
