Era o zi de toamnă.În acea zi mama mi-a spus să mă duc la magazin să cumpăr o pîine. În timp ce mergeam nu am observat că cineva mă urmărea din spate. Cînd eram pe aprope de magazin acea persoană era cît pe ce să mă înhațe dar un cîine de după tufișuri a sărit și l-a mușcat.În acel moment am realizat că cîinele poate fi un prieten de nădejde iar fără să mă mai gîndesc i-am mulțumit prin o îmbrățișare.Iar cînd mă întorseserăm de la magazin i-am povestit mamei cele întîmplate dar totuși am întrebat-o dacă puteam să îl i-au cu mine acasă și mama a fost de acord.
De atunci n-am uitat niciodată cele întîmplate și mereu mă gîndesc de unde are atîta curaj un cîine.
