Secvența dată marchează importanța descoperirii cărților care nu au fost răsfoite niciodată de cititori.
Cartea imaculată este considerată tristă, adică lipsită de atenția cuvenită, pentru că o carte are ca unic scop să ofere învățături noi, care pot fi cunoscute doar prin lectură.
Cartea imaculată este comparată cu "un colț din natură, pe care ochiul omului nu l-a privit", comparație care accentuează mai mult ideea că o carte este menită să fie citită și descoperită, pentru că are mai multe de oferit decât lasă să se vadă la prima vedere. Aceasta poate impresiona publicul asemenea unui colț de natură abia descoperit, care își găsește un loc aparte în sufletul și în mintea publicului.
Așadar, o carte merită să fie citită și apreciată, precum un peisaj odată descoperit care uimește publicul.
