Greierele din poezia lui Jean de La Fontaine se poate caracteriza indirect prin limbaj, fapte, gesturi, comportament sau prin relatia cu alte personaje.
Din faptul ca acesta a pierdut toata vara cantand reiese insusirea unui indolent (lenes), este disperat sa faca rost de provizii pentru iarna grea intrucat ii cere avarei furnici sa ii ofere si lui ceva de mancare. Din fraza ''Am ramas de capul meu,/ M-a uitat si Dumnezeu'' se subliniaza o alta insusire a lui : singuratatea care il intristeaza.
La fel, in versul '' Vreau sa rabd, dar sa nu mor'' este demn de mila si spune adevarul in versurile '' Ce sa fac? De mi-e iertat/ Asta-vara am cantat'' deci este sincer.
Relatia cu furnica nu este una buna deoarece aceasta nu binevoieste sa-l ajute, iar acesta ramane singur, fara hrana : '' Ai cantat? Imi pare bine.../ Acum joaca daca-ti vine!''. Sper ca am fost de ajutor.
