Paradisul e casa veşnică a sufletelor nevinovate. El e ca o bibliotecă cu mii de cărţi avînd suflete imaginare. Intrînd în ea, liniştea profundă şi mireasma hîrtiei vechi îţi deschid o adîncă si arzătoare dorinţă macar de a răsfoi acele cărţi femecătoare. Biblioteca e un loc în care nu există ceartă sau ură ci există doar linişte. Da, e un adevărat paradis pe pămînt. O simplă rază de soare directă. E o flacără sfîntă aprinsă doar pentru suflet. O biblioteca e casa cărţilor frumoase. Ea e o simplă lacrimă curgînd în tăcere pe obrazul tău pe care nici măcar n-o simţi, care e ascunsă în adîncul sufletului tău.
