Otto şi Egon, doi vânători polari, au pierdut câinii şi săniile, când o banchiză de gheaţă s-a despicat. Au rămas în viaţă, dar fără provizii, fără arme, la o distanţă de 48 ore de coliba lor. Erau dintre cei ce fuseseră pe vaporul care-l adusese pe Fram la pol. Numai că pe drum i-a prins furtuna de zăpadă şi au îngheţat. Nu se mai puteau mişca. În starea aceea i-a găsit Fram. I-a recunoscut după miros. La început n-a înţeles ce e cu ei. Apoi şi-a dat seama. I-a încălzit el, cu blana lui. Până i-a dezghețat. După care i-a dus la adăpostul lui, unde avea carne de focă. De acolo, vânătorii s-au întors, cu Fram, la coliba lor. Urma să vină corabia care îi duce în ţările lor. Fram s-a suit singur în barcă, dorind să fie luat şi el. Şi l-au luat! Era singurul loc unde se mai simţea, bietul de el, acasă... poti sa te inspiri de aici idk
