ROMANUL PICIUL DE ALPHONSE DAUDET VIZEAZA CATEVA DIN MOMENTELE VIETII UNUI COPIL PENTRU CARE NASTEREA SA NU A INSEMNAT UN PRILEJ DE BUCURIE,DEOARECE CHELTUIELILE ERAU CONSIDERATE MAI MARI DE TATA.EL OBISNUIA SA SE JOACE IN FABRICA CEA VECHE CU UN PRIETEN DE-A,,ROBINSON CRUSOE'' SI CONSIDERA FABRICA PROPRIUL UNIVERS.CRESCAND MAI MARE A TREBUIT SA SE MUTE INTR-UN ALT LOC IN FRANTA ,DEOARECE TATAL A VANDUT FABRICA UNUI STRAIN.,,PICIUL''ARE PARTE DE UN MOIMENT GREU DIN VIATA LUI:FRATELE SAU ABATELE A MURIT.IMEDIAT DUPA ASTA ATREBUIT SA-SI CASTIGE EXISTENTA.DIRECTORUL UNEI SCOLI,PRIETEN CU TATAL SAU I-A OFERIT UN POST DE PEDAGOG.ACESTA A FACUT CUNOSTIINTA CU CEILALTI PROFESORI,
INTR-O ZI, ATREBUIT SA PLECE CU ELEVII INTR-O ACTIVITATE PE STRADA.UN COPIL I-A ATRAS ATENTIA ,PE CARE L-A NUMIT BAMBAN.ACESTA ERA SARAC,NAZDRAVAN SI PICIULUI I SE PAREA CA ISI VEDE COPILARIA PRIN EL.
UN ALT MOMENT ESTE ATUNCI CAND PICIUL S-A INDRAGOSTIT DE FATA UNEI PROFESOARE.
CAM ATAT IMI MAI AMINTESC...SPER CA AM FOST DE FOLOS!
