Noapte de septembrie
Stelele se ridică firav, dar sigure totuşi spre înalt ca şi emoţia de om aflat în mare drum ... se aude susur de Edelweiss, poţi să-l asculţi şi tu, încercând pas firav pe nouă potecă.
Poteca invită la gând cuprins în pas de noapte ... întors acasă, cu ochi adânci, înfipţi în taina lor îşi spune mereu: cum este să te contopeşti cu lumina lor sau măcar cu a uneia, care să fie a ta şi tu a ei?
Cu-atâta poftă le-a privit în sclipirea lor nevinovată, încât într-o zi s-au îndurat şi i-au lăsat răspuns oferindu-i trăirea. Şi-a atins într-o clipă târzie, în noapte, fericirea ...
De peste mări şi ţări, munţi şi ape, distanţe infinite s-a petrecut contopirea.Un cuvânt aşternut într-o perfecţiune de gând şi trăire ... tot infinitul a fost cuprins într-o clipită curată de iubire.
Om şi cuvânt, sclipire ce-a îmbracat veşnicia.
Stelele se înalţă firav, dar sigur, ducând mereu cu ele şi gândul tău nerostit în noapte târzie.
se aude = predicat verbal exprimat prin verb predicativ, personal,diateza reflexivă, conjugarea a IV-a, mod indicativ, timp prezent, pers.
a III-a, nr. sg., formă afirmativă;
de Edelweiss= atribut substantival exprimat prin substantiv propriu, gen M, nr. sg., caz Ac, însoţit de prepoziţia simplă ,,pe" specifică cazului Ac., nearticulat.
