Poezia Eu cred că norii... are un mesaj puternic și nostalgic despre meleagurile patriei noastre dragi, despre libertatea cuvântului. Personificarea folosită de autoare pune în evidență și vremurile istorice triste în care „cuvântul” (exprimarea) era (erau) interzis (e). De la început ne amintește că în alte țări „se văd pe ceruri epopei”... la noi regimul comunist a interzis exprimarea culturală. Superb sunt redate frumusețile și durerile plaiurilor mioritice: ciobăneii (din Miorița), mănăstirea (...a Meșerului Manole), durerea neamului românesc și dorința de libertate, exprimată superb în versurile înflorește-ne, durere/ Cât timp mai știi cu abur sacru/Pe cerul lumilor să scrii...
