Ei bine – dragilor – lucrurile nu stau chiar aşa. Pe gânduri. Peneş
Curcanul este de fapt porecla lui Constantin Ţurcanu din Vaslui (1854 –
1932), unul din mulţii eroi ai Războiului de Independenţă de la 1877 şi
sergent în Regimentul 13 Dorobanţi. După 1877, lui Constantin Ţurcanu nu
i-a scăzut dragostea de ţară şi a participat voluntar în al Doilea
Război Balcanic (1913 – dintre Bulgaria şi Grecia cu Serbia, în care
România a participat pentru ceva pretenţii teritoriale de la bulgari) şi
chiar în Primul Război Mondial (1916 – 1918) când venerabilul împlinise
deja 62 de ani.
La
sfârşitul secolului XIX (nouăşpe) denumirea de “curcan”, pe lângă cea
care defineşte pasărea de curte ce ne desfată din când în când
farfuriile, mai definea şi (conform DEX-ului) porecla dată dorobanţilor români din războiul de la 1877 – 1878. Oamenii
pe atunci erau mândri de soldaţii lor şi încercau să-i alinte, iar
dorobanţii pesemne că erau dezmierdaţi aşa din pricina penei pe care o
aveau la chipiu. Pentru cinstirea eroilor vasluieni care au luptat în
Războiul de Independenţă şi în Primul Război Mondial, s-a construit la
1934 un monument din marmură, piatră şi bronz, denumit Mausoleul Peneş
Curcanul.
După cum scriam mai devreme, Vasile Alecsandri i-a închinat o poezie
lui Peneş, surprinzând foarte frumos curajul şi dragostea de neam a
vitejilor cărora le datorăm astăzi ţara pe care o avem.
