Lumea de zahar
Era o zi insorita cand, afland ca cineva inventase asina timpului, decisem sa ma teleportez intr-un loc ma bun.
Domnul Toma avea un teleportor. Deci, am batut la usa si i-am cerut permisiunea de a-l folosi.
-Bine, dar a grija de ea! spuse el. Daca te teleportezi undeva si o pierzi, vei ramane acolo pe viata!
Am dat din cap aprobator si am luat teleportorul. Era asa de mic!! Mai mare ca un pix nu era.Avea, insa , niste butoane ca ale telefonului mobil . Am scris unde vreau sa ajung si am apasat "Teleporteaza".
M-am trezit pete putin timp, cred, ametita. Nu eram, insa , acasa la domnul Toma. Nici la mine sau la spital. In jurul meu erau tot felul de ursi panda roz cu alb , cu corn .
Ajunsesem unde imi dorisem. Lumea viselor mele. Insa, cand am privit spre mana, Teleportorul disparuse. Un pandicorn alerga cu el spre casuta din vata de zahar .
Speriata, incepusem sa tip sa se opreasca. El, insa, nu ma auzea. Am uitat ca inventasem propria mea limba in jurnal. Cuvintele erau pe dos.
-Itits muc li amaehc ep leca nrocidnap?
Toti spusera "FifiFufu" intr-un glas . Asta era. Era Animalutul meu!
Pornisem spre casa unde pornise si el.Batusem la usa .Aceasta se deschide . Si apare......EU!!
Eu eram, doar ca eram in roz din cap pana in picioare, blonda cu ochi albastri .
-Buna!!Sunt eu..Tu!
-Nu se poate...Eu sunt aici.
-Stai sa iti explic. M-am teleportat aici din lumea reala si FifiFufu mi-a luat teleportorul.Fara el nu ma pot intoarce acasa.
-Imi pare rau... FifiFufu!!Oniv cipnu et gor!!
-Ad?
-Ed ec ia tual lurotropelet ie?
-Eapilcs..
-et gor as l-im icuda!!
-Enib!!
FifiFufu veni alergand cu teleportorul. Mi-am multumit mie , intr-un fel , si am plecat acasa.
A dost o zi extraordinara, insa nimeni nu m-a crezut.
